Denunțarea fariseilor și cărturarilor
(Mc 12,38-40; Lc 11,37-52)
Capitolul 23
1 Atunci Isus s-a adresat mulțimilor și discipolilor săi
2 spunând: "Cărturarii și fariseii s-au așezat pe catedra
a lui Moise.
3 Faceți și împliniți tot ce vă spun ei, dar nu faceți după faptele lor, pentru că ei spun și nu fac.
4 Ei leagă poveri apăsătoare și greu de purtat
b și le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le miște nici cu un deget.
5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuți de oameni: își lărgesc filacteriile
c și își lungesc ciucurii;
6 le plac locurile de onoare la ospețe și primele locuri în sinagogi,
7 să fie salutați prin piețe și să fie numiți de oameni «rabbi»
d.
8 Dar voi să nu lăsați să vi se spună «rabbi», pentru că unul este învățătorul vostru, iar voi toți sunteți frați.
9 Și nici «tată»
e să nu spuneți nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc.
10 Nici să nu lăsați să vi se spună «maeștri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos.
11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru,
12 căci oricine se va înălța, va fi umilit și oricine se va umili, va fi înălțat.
Note de subsol
a Catedra lui Moise era scaunul (din piatră sau lemn) de pe care învăţătorii legii interpretau Scripturile (numite şi Legea lui Moise) şi transmiteau tradiţiile rabinice.
b Unele manuscrise omit: şi greu de purtat.
c Filacteriile sunt cutiuţe de formă cubică, făcute din piele, în care sunt închise bucăţi de pergament având înscrise pe ele textele în ebraică din Ex 13,1-10.11-16 şi Dt 6,4-9; 9,13-21. Ele erau legate pe braţul stâng în dreptul inimii şi pe frunte (cf. Ex 13,9). Orice evreu evlavios le poartă şi astăzi în timpul rugăciunii de dimineaţă.
d Lit.: mai-marele meu şi prin extensiune învăţătorul meu. Titlu onorific în aramaică: rab = mare, învăţător. Era folosit cu pronume posesiv la persoana I: rabbi singular şi raban la plural. În sec. al II-lea va căpăta şi sensul de "doctor în Lege", titlu conferit printr-o ceremonie oficială. Titlul este folosit şi pentru autorităţile publice, având aceeaşi nuanţă ca my Lord (engl.) sau mon Seigneur (fr.), denotând o aureolă de un discret prestigiu cu care un personaj era înconjurat în cercul admiratorilor.
e În afara sensului natural, termenul tată este folosit la origini numai pentru cei trei patriarhi Abraham, Isaac şi Iacob aşa cum "mamă" se atribuia străbunicelor Israelului: Sara, Rebeca, Lea şi Rahela. Cu timpul, abba a devenit un titlu onorific rezervat învăţătorilor celebri ai Legii sau oamenilor cu vază. Prin învăţătura sa, Isus nu neagă legăturile de paternitate spirituală între învăţător şi discipol, ci îi avertizează pe discipoli împotriva spiritului de ambiţie pe care îl observă la farisei şi cărturari.